| 1.
|
DĂRÂM'A, dăr'âm, vb. I. Tranz. 1. A doborî, a culca la pământ, fig. a distruge, a nimici, a risipi. ♦ Refl. A se prăbusi, a se surpa; a se ruina, a se dărăpăna ( 1). ♦ A demola o clădire (veche). 2. (Rar) A rupe, a da jos ramuri, frunze dintr-un copac. ♦ (Reg.) A cosi iarbă, cereale etc. [Var.: (reg.) dărm'a vb. I] - Lat. ◊ deramare.Sursă
: DEX'98
( 9173)
- ionel_bufu |
| |
| 2.
|
A dărâma ≠ a clădi, a dura, a înălţa, a ridica, a zidi
Sursă
: Antonime
(68639)
- siveco |
| |
| 3.
|
DĂRÂM'A vb. 1. v. demola. 2. a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) prăbusi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hâi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. si Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. si Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (O casă veche care se ~.) 3. v. prăbusi. 4. v. doborî. Sursă
: Sinonime
( 180399)
- siveco |
| |
| 4.
|
dărâm'a vb., ind. prez. 1 sg. dărâm, 3 sg. si pl. dărâmă, 1 pl. dărâmăm, conj. prez. 3 sg. si pl. dărâme
Sursă
: DOR
(237707)
- siveco |
| |
| 5.
|
A DĂRÂM'A dărâm tranz. A face să se dărâme. /<lat. deramare
Sursă
: NODEX
(330717)
- siveco |
| |
| 6.
|
A SE DĂRÂM'A pers. 3 se dărâmă intranz. 1) (despre construcţii) A se deteriora, căzând la pământ (sub acţiunea anumitor factori dăunători); a se distruge; a se ruina. 2) (despre terenuri, maluri) A se desprinde de masiv, alunecând la vale; a se nărui; a se surpa; a se ponorî. /<lat. deramare
Sursă
: NODEX
(330718)
- siveco |
| |
|
|